tag:blogger.com,1999:blog-81716872960028147022024-03-14T06:25:51.151+02:00Educatia in RomaniaEducatia in Romania. Oameni, locuri, legislatie, opinii.Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.comBlogger136125tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-73748591560341611962023-12-12T22:48:00.002+02:002023-12-12T22:49:27.875+02:00Mai mult cu "miere"...<center>
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/d1HbFN7Ww3M?si=KMIzzsJ3oAyy5KFG" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen></iframe>
</center>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-48096182570218247962023-09-08T20:33:00.001+03:002023-09-08T20:33:10.802+03:00Omagiu<div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; font-size: 15px; white-space-collapse: preserve;"> </span></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Toţi lucrăm o viaţă la catedră</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Fără să ne-ntrebe : „Nu mai staţi?”</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Chiar acasă, unde tot trudeam:</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Îndesam caiete multe-n plase</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Şi târziu, în noapte, corectam…</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Din cafea sorbeam ca din ambrozii,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Iar cultura ne-nălţa la zei!</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Ne-am iubit cu toţii meseria.</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Chiar am fost împătimiţii ei!</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Am iubit elevii, şcoala, cartea,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Am sădit şi trainic şi frumos.</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Toţi ştiam că Viaţa-i o minune</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Ce lăsăm în urmă ? Doar lumină</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Şi copii care nu pot uita,</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Întrebând, în toamnă, cu tristeţe :</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">„Nu ştiţi unde este Doamna mea?”</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Vin acum din partea tuturora</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Şi îngenunchez cu tot respectul</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Lâng-aureola lor de sfinţi!</span></div><div dir="auto" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="auto" style="text-align: right;"><span style="font-family: inherit;">Calea <a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a>Luminii Dascălilor, Omagiu</span></div><div dir="auto" style="text-align: right;"><span style="font-family: inherit;">de Maria Baciu - membră a Uniunii Scriitorilor din România</span><span style="font-family: inherit;"> </span></div></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-16284381819973672482023-05-21T00:13:00.002+03:002023-05-21T00:13:24.803+03:00Cheia<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://bijuterii-eshop.ro/15167-19720/pandantiv-din-aur-cheita-lucioasa-decupaj-oval-in-partea-superioara.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="500" height="200" src="https://bijuterii-eshop.ro/15167-19720/pandantiv-din-aur-cheita-lucioasa-decupaj-oval-in-partea-superioara.jpg" width="200" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: x-large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;">"Educaţia este cheia ce deschide poarta de aur a libertăţii !" </span></div><p></p><p style="text-align: right;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;">Immanuel Kant</span></p><p style="text-align: right;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;"><br /></span></p><p style="text-align: right;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;"><br /></span></p><p style="text-align: right;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;"><br /></span></p><p style="text-align: right;"><span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505; font-size: large;"><br /></span></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-60463768553184910882023-05-21T00:08:00.005+03:002023-05-21T00:15:04.637+03:00Ieşit din rând<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://inbine.ro/wp-content/uploads/2021/11/diferenca-entre-bullying-e-critica.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="384" data-original-width="800" height="192" src="https://inbine.ro/wp-content/uploads/2021/11/diferenca-entre-bullying-e-critica.jpg" width="400" /></a></div>Grea de cap, aşa-i spunea diriga. Mama ei venea supărată de la şedință şi-i trăgea palme fără să-i vadā lacrimile. Acum chiulea iar, nu mai suporta ora de sport. Proful o scotea mereu din încolonare şi o punea să alerge singură, îi zicea c-o antrenează pentru olimpiada graşilor, iar copiii râdeau şi-i puneau piedică. Nu avea cui să spună ce-o doare, nu avea prieteni. Nu-i mai păsa de nimic. Dintre toți care aşteptau în stație, doar ea a făcut un pas mare dincolo de linie când metroul se apropia.</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><a href="https://www.facebook.com/groups/366117403460275" rel="nofollow" target="_blank">Sursa</a></span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-46596711403131434452023-02-01T10:53:00.004+02:002023-02-01T10:53:27.967+02:00Geniu sau prost?<span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://www.nobelprize.org/images/einstein-12923-portrait-medium.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="744" data-original-width="496" height="200" src="https://www.nobelprize.org/images/einstein-12923-portrait-medium.jpg" width="133" /></a></div><br /><br /></span><div><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">„Fiecare este un geniu. Dar daca vei judeca un pește după abilitatea lui de a se cățăra într-un copac, acesta va trai intreaga viață crezând că este prost.”</span></div><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Einstein</span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-5208959343061938132023-02-01T10:35:00.005+02:002023-02-01T10:39:29.686+02:00Descoperirea unui PROFESOR<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB2fcro1agH5XJsCUOao0kScKS3SdlnMntp-XFQnRRchWtjSNDUA5KKiPf1YkLIat7oIYlXELoXFO1KyAUAC-jWm7YsNRbvEIHjWbMZVUBWOwf5SqWyhG_bGslOqZf1t3rYHJyVobD-1oajrXSOt5xqCTFocL58BO6k8g2h0FqQQ5dUV1nc31U2okd/s200/Horatiu.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="192" data-original-width="200" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB2fcro1agH5XJsCUOao0kScKS3SdlnMntp-XFQnRRchWtjSNDUA5KKiPf1YkLIat7oIYlXELoXFO1KyAUAC-jWm7YsNRbvEIHjWbMZVUBWOwf5SqWyhG_bGslOqZf1t3rYHJyVobD-1oajrXSOt5xqCTFocL58BO6k8g2h0FqQQ5dUV1nc31U2okd/s1600/Horatiu.jpg" width="200" /></a></span></div><span><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">"M-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm, și faptul că sunt aici este o performanță! Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă... Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic! Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: <<Tu eşti un geniu>>. Iar eu am început să fiu."</span></div><div style="text-align: justify;"><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Horatiu Mălăele</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: right;"><a href="https://www.facebook.com/" rel="nofollow" target="_blank">Sursa</a></div></div></span>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-20562660480407710832022-10-05T13:13:00.006+03:002022-10-05T13:13:57.058+03:005 Octombrie 2022, Ziua Educatiei<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic-dGPwx_EDx43ExnDY0g4b8bAYv9jt1hVnwFCWoF15CZsZ4P1gejuKn8ejT5CV5-tQuh6U9bJDe04cgLXMZVWkbAjPeanoTuraml8038hmSgrefy11tWNKM1aHRvlaY9SLCxYWRxcqktQwNO-DTWX3DMYQJxy7kTp3DaUuIlar-8jXYlFw4kpUH57/s791/5%20Octombrie,%20Ziua%20Educatiei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="530" data-original-width="791" height="428" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic-dGPwx_EDx43ExnDY0g4b8bAYv9jt1hVnwFCWoF15CZsZ4P1gejuKn8ejT5CV5-tQuh6U9bJDe04cgLXMZVWkbAjPeanoTuraml8038hmSgrefy11tWNKM1aHRvlaY9SLCxYWRxcqktQwNO-DTWX3DMYQJxy7kTp3DaUuIlar-8jXYlFw4kpUH57/w640-h428/5%20Octombrie,%20Ziua%20Educatiei.jpg" width="640" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><p></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-1559396992628763762022-06-19T23:06:00.003+03:002022-06-19T23:10:52.880+03:00O poveste despre educatie si oameni<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9NGP0FkJT0BEPLZ7pBX4mrssTDd73du5GGJHPLbDxa2msIH_UyyAajDOtaIwJELX_FI75kKUg3qwwCP9MF3QtyY3ntOhXsIHd9GwUqnir2-D1XJ3EeegupG_s9oN7tjhJfWJGds76W6XY/s320/camptocamp-training-open-source.png" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="178" data-original-width="320" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9NGP0FkJT0BEPLZ7pBX4mrssTDd73du5GGJHPLbDxa2msIH_UyyAajDOtaIwJELX_FI75kKUg3qwwCP9MF3QtyY3ntOhXsIHd9GwUqnir2-D1XJ3EeegupG_s9oN7tjhJfWJGds76W6XY/s320/camptocamp-training-open-source.png" width="320" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">În orice profesie înveți și te perfecționezi în fiecare zi. Indiferent daca ai învățat sau nu astăzi, nu uita că ești un modelator de destine și, mai ales, nu uita sa fii OM.</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Constantin Rusu,</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">formator</span></div><div style="text-align: right;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Pe diriginta din clasa a V-a o chema Riveros. În prima zi de curs, a început prin a le spune copiilor o minciună. La fel ca majoritatea profesorilor, ea și-a privit elevii și le-a spus că îi iubește pe toți în mod egal. Dar acest lucru nu a fost posibil, deoarece acolo, în primul rând, asezat pe scaunul său, era un băiat pe nume: Facundo Moreno. Doamna Riveros îl observase pe Facundo încă din anul precedent și observase că nu se juca cu alți copii, hainele sale erau foarte neglijente și avea constant nevoie să facă o baie bună. Facundo începea să fie oarecum neplăcut. A venit vremea când doamna Riveros a apreciat lui Facundo cu o dungă roșie, să facă un X mare și să plaseze un zero foarte izbitor în partea de sus a temelor sale.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span>La școala unde preda doamna Riveros, i s-a cerut să revizuiască caracterizările fiecărui copil. Lăsase dosarul lui Facundo la urma. Când l-a examinat, a avut o mare surpriză. </span><span>În clasa întâi î</span><span>nvațătorul a scris</span><span>: <i>„Facundo este un băiat foarte luminos, cu un zâmbet ca nimeni altul. Își face treaba îngrijit și are maniere grozave. Este o plăcere să-l ai în preajmă"</i>. </span><span>În clasa a doua a scris: <i>„Facundo este un elev excelent, se înțelege foarte bine cu colegii săi de clasă, dar își arată îngrijorarea deoarece mama lui are o boală incurabilă și mediul acasă trebuie să fie foarte dificil”</i>. </span><span>În clasa a III-a a scris: <i>"Mama sa a murit, a fost foarte greu pentru el. Încearcă să facă tot posibilul, dar tatăl său nu arată prea mult interes și mediul de acasă îl va afecta în curând dacă nu se iau anumite măsuri"</i>, iar in </span><span>clasa a patra a scris: <i>„Facundo se află în spatele colegilor săi și nu manifestă prea mult interes față de școală. Nu are mulți prieteni și uneori doarme la ore ”</i>.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span>Acum, doamna Riveros își dăduse seama de problemă și își părea rău pentru ea însăși. A început să se simtă mai rău când elevii lor le-au adus cadourile de ziua profesorului, înfășurate în funde frumoase și hârtie lucioasă, cu excepția lui Facundo. Darul său era înfășurat cu hârtie gălbuie pe care o luase dintr-o pungă de ambalaj. Doamna Riveros era îngrozită să deschidă acel cadou în mijlocul celorlalte cadouri. Unii copii au început să râdă când au văzut o brățară veche și o sticlă de parfum cu doar un sfert din conținutul ei. Ea a oprit tachinarea copiilor exclamând cât de prețioasă era brățara, în timp ce a încercat-o și și-a tamponat o parte din parfum pe încheietura mâinii. Facundo Moreno a rămas la sfârșitul orei în ziua aceea suficient de mult pentru a spune: <i>„Doamna. Riveros, astăzi miroși așa cum mirosea mama mea."</i> După ce băiatul a plecat, a plâns cel puțin o oră. Din acea zi, ea a încetat să mai învețe copiii matematica, citit și scris. În schimb, a început să-i educe pe copii. Doamna Riveros a acordat o atenție specială lui Facundo. </span><span>Când a început să lucreze cu el, creierul lui a început să reînvie. Cu cât îl încuraja mai mult, cu atât răspundea mai repede. </span><span>Până la sfârșitul anului școlar, Facundo devenise unul dintre cei mai sârguincioși copii din clasă și, în ciuda minciunii sale că i-a iubit pe toți elevii în mod egal, Facundo a devenit unul dintre preferatii ei.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span><span>Doi ani mai târziu, a găsit un bilet sub ușă, era de la Facundo, spunându-i că fusese cel mai bun profesor pe care l-a avut vreodată în viața lui. </span><span>Cinci ani mai târziu, în aceeași perioadă, a primit o altă notă de la Facundo, acum îi scria că a terminat liceul fiind al treilea din clasa sa și ea a fost în continuare cea mai bună profesoară pe care a avut-o vreodată în întreaga sa viață. </span><span>Cinci ani mai târziu, a primit o altă scrisoare prin care spunea că, deși uneori lucrurile erau grele, el a rămas la școală și în curând va absolvi cu cele mai mari onoruri. El i-a repetat doamnei Riveros că ea a fost în continuare cel mai bun profesor pe care l-a avut vreodată în viața sa. </span><span>Patru ani mai târziu a primit o altă scrisoare. De data aceasta a explicat că, după terminarea studiilor, a decis să călătorească puțin. Scrisoarea explica că ea era în continuare cea mai bună profesoară pe care a avut-o vreodată și preferata lui, dar acum numele lui se prelungise puțin, scrisoarea era semnată de Dr. Facundo Moreno. </span></span><span>Povestea nu se termină aici, mai este o scrisoare de citit, Facundo a spus acum că a întâlnit o fată cu care urma să se căsătorească. El a explicat că tatăl său a murit acum câțiva ani și a întrebat-o pe doamna Riveros dacă ar dori să ocupe la nunta lui locul care este de obicei rezervat mamei mirelui. Bineînțeles, bătrâna profesoară a acceptat. A sosit purtând vechea brățară și s-a asigurat că va purta parfumul pe care Facundo și-a amintit că mama sa a folosit-o în ultimul Crăciun pe care l-au petrecut împreună. S-au îmbrățișat și dr. Moreno i-a șoptit la ureche: <i>„Mulțumesc, Maestră, pentru că ai crezut în mine. Mulțumesc foarte mult pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot face diferența”</i>. </span><span>Doamna Riveros cu lacrimi în ochi, a inspirat și a spus: <i>„Facundo, te înșeli, tu ai fost cel care m-a învățat că pot face diferența. </i></span><i>Nu am știut să educ până nu te-am cunoscut”.</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Există povești care pot fi de mare folos pentru a face din această lume un loc mai uman, când ești sensibil la durerea și problemele altora.</span></div><div style="text-align: right;"><br /></div><div style="text-align: right;"><br /></div><div style="text-align: right;">Autor necunoscut.</div><div style="text-align: right;"><br /></div><p style="background-color: white; color: #292929; font-family: Lora, serif; font-size: 20px; text-align: right;"><br /></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-85967694193471531372022-05-17T11:49:00.004+03:002022-05-17T11:49:39.116+03:00Scopul invatarii<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil-UDUHVsEneQx6ci5hx5OxP86ZDt3Q_PuqjaypTLpqDfn5p4lDS4NySCLp3-eVtHPf1cSuFDDlv5M08CqFyPlISZ_JL-fQ15tp9WPDVHGft_fwfc3HLUm5_PUtnlsMeN8531tFrZxB7EDji4fcrwHyoX9HmJXG99UW4qwwVL2mar-ICaJYnGXGQgr/s800/Razvan_Cazanescu.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="800" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil-UDUHVsEneQx6ci5hx5OxP86ZDt3Q_PuqjaypTLpqDfn5p4lDS4NySCLp3-eVtHPf1cSuFDDlv5M08CqFyPlISZ_JL-fQ15tp9WPDVHGft_fwfc3HLUm5_PUtnlsMeN8531tFrZxB7EDji4fcrwHyoX9HmJXG99UW4qwwVL2mar-ICaJYnGXGQgr/s320/Razvan_Cazanescu.jpeg" width="320" /></a></div>Dacă vrei să înveți accelerat, ai nevoie de un obiectiv concret. Scopul nu este să înveți limba engleză. Scopul este să susții un discurs de 20 de minute către 100 de oameni. Scopul nu este să înveți să faci video-uri. Scopul este să publici 50 de video-uri în 3 luni. Cel mai prost scop al învățării este învățarea însăși. De aceea, formatul curent al școlii și al sistemului educațional este greșit. Pentru că au transformat învățarea într-un scop, când, de fapt, este un mijloc. Un mijloc de a trăi o viață mai bună. De a rezolva o problemă. Însă, dacă acel obiectiv nu are un termen clar și o consecință destul de mare în cazul în care nu îl realiză, atunci învățarea devine din nou lentă.</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><a href="https://www.linkedin.com/in/razvancazanescu/?original_referer=https%3A%2F%2Fwww%2Egoogle%2Ecom%2F&originalSubdomain=es" rel="nofollow" target="_blank">Răzvan Căzănescu</a></span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-85008479312202060782022-05-03T01:21:00.003+03:002022-05-03T01:24:41.729+03:00Catastrofa si "rândul proștilor"<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp2H7gjlppaYKGGsdDLn-D_0FpuqyJAj56QlsKtZROofQMG_mRDR0ChQqc8hUUyjCWc2UVIodL0UB8nYCWfpFvaaoGrm6eK1MNNHuBrPEcQVuK4sxDtjufgs3c0hFUUHT5uHD7LWPDrqqMUMG_5gotwxzVvbQFqz5LZ6pBtQZ1ZHCV-iSzDDOMX7LO/s717/Lili%20Craciun.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="717" data-original-width="604" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp2H7gjlppaYKGGsdDLn-D_0FpuqyJAj56QlsKtZROofQMG_mRDR0ChQqc8hUUyjCWc2UVIodL0UB8nYCWfpFvaaoGrm6eK1MNNHuBrPEcQVuK4sxDtjufgs3c0hFUUHT5uHD7LWPDrqqMUMG_5gotwxzVvbQFqz5LZ6pBtQZ1ZHCV-iSzDDOMX7LO/s320/Lili%20Craciun.jpg" width="270" /></a></div>Uneori am fost paranoică în îngrijorări. Mereu atentă, cu ochii în patru, de multe ori depășind limita normalului, să nu li se întâmple ceva sau să nu fie furați de sistem, păcăliți, înlăturați de alții cu relații. Trăiam într-o țară în care neîncrederea în autorități friza absurdul. Nu întotdeauna existau motive însă nu mă puteam abține.</div><div style="text-align: justify;">În trimestrul al doilea din clasa a III-a ne-am mutat în Podul Roș. Cu aproape un un în urmă renunțasem la catedră. În urma unui concurs complicat și greu, cu legislație vamală despre care nu studiasem nimic în facultate, mă angajasem pe post de jurist la Direcția Vămilor. Îmi era mai comod să locuim în oraș, aproape de birou și de instanțe, dar speram să fie benefic și pentru ei, Iașiul le oferea alte posibilități. Școala la care urmau să învețe era situată peste drum de blocul în care locuiam iar eu mă bucuram că nu trebuie să meargă departe.</div><div style="text-align: justify;">Învățătoarea, în schimb… o catastrofă. Veneau de la o școală din marginea Iașiului (demnă de dispreț după mintea ei) și învățau prea bine, exista riscul să-i surclaseze pe preferații clasei. Inițial a crezut că mă poate manipula, făcându-mă dependentă de bunăvoința ei.</div><div style="text-align: justify;">M-a chemat la școală, la puțin timp după ce a început trimestrul și cu o morgă sobră mi-a comunicat că amândoi au goluri mari la română și matematică și au neapărat nevoie de meditație. Găsise și explicația: situația lor catastrofală era urmarea faptului că eram jurist și nu aveam timp să mă ocup de ei. Habar nu avea că fusesem zece ani profesor și doi ani învățătoare, nu știa cât de bun învățător era M., cel care îi avusese elevi până atunci. Plângându-se cât de ocupată este, cât de puțin timp are, câți părinți o imploră să le ajute copilul, a propus, dând senzația că-mi face o mare favoare și motivând că vrea să-i aducă la nivelul celor mai buni elevi din clasă, să-i mediteze pe o sumă de bani lunară. Răspunsul a lăsat-o mască. Stimată doamnă, i-am spus, amândoi fac meditație la cele două discipline cu doi profesori foarte buni, nu înțeleg de ce aș renunța la ei pentru ca să vă aleg pe dumneavoastră. Era adevărat, de la începutul clasei a treia decisesem să facă meditație cu doi colegi de la școala unde profesasem; nu pentru că aveau goluri ci pentru că voiam să performeze. Spuneți că au goluri, am continuat sarcastic, OK, atunci haideți la directorul școlii, îi propunem să stabilească o comisie de profesori care să-i asculte din toată materia și vor stabili ei dacă au sau nu golurile de care vorbiți.</div><div style="text-align: justify;">I-a fost frică să persiste în măgăria de a se autopropune meditatorul lor dar i-a ars la note. Olimpia nu trecea de nota opt la matematică și Vlad de opt la română, cele două discipline în care excelau, la restul disciplinelor mă trezeam și cu note de șapte. Sufeream toți. De multe ori am plâns eu, de multe ori le-am ostoit lor lacrimile. Stăteam de vorbă cu ei pe îndelete și le explicam că nu nota contează ci cât știu, că trebuie să învețe bine pentru ca să poată studia la altă școală începând cu clasa a V-a, dar e greu să convingi doi puști, care suferă azi pentru o notă nedreaptă, că viitorul le va arăta dacă nota a fost corectă sau nu, că vor dovedi într-o zi că știu mai mult decât nota din carnet și catalog.</div><div style="text-align: justify;">Iar cât știau s-a văzut la examenul pentru clasa a V-a.</div><div style="text-align: justify;">Exista pe atunci o modă ca la liceele bune, care aveau și clase de gimnaziu, să se dea examen pentru clasa a V-a, dacă cei care se înscriau erau mai numeroși decât locurile arondate de inspectorat. Examenul era salvarea lor, nu mai voiam să urmeze cursurile gimnaziale la o școală cu profesori care susțineau o asemenea învățătoare sau se prefăceau că nu-i observă metodele. Între timp aflasem de la alți părinți că nu doar de Vlad și Oli își bătea joc, se comporta la fel de mizerabil cu toți copiii ai căror părinți nu o gratulau cu cadouri scumpe sau nu-i plăteau așa zisele meditații.</div><div style="text-align: justify;">Liceul la care au dat examen era situat tot în Podul Roș, un pic mai departe de casă dar nu cât să mă sperie. Examen serios, dur pentru vârsta lor. Patru candidați pe un loc. O oră și jumătate au avut la dispoziție pentru limba română, o altă oră și jumătate pentru a rezolva subiectele de la matematică, ambele discipline odată, în aceeași zi.</div><div style="text-align: justify;">Noi, părinții, emoționați și îngrijorați, îi așteptam în curtea școlii. Eu stăteam singură într-un colt, cu inima cât un purice. Era primul lor examen din viață, adunam emoțiile direct în inimă. Mai mult pentru Vlad eram îngrijorată. Oli nu era talentată la literatură, nu avea harul scrisului ca fratele ei dar era mult mai responsabilă, n-am avut multe emoții pentru ea. Pentru Vlad îmi era frică. Știam că nu este bun prieten cu matematica dar putea greși și la română fiindcă era zăpăcit, aiurit, nu avea răbdare, făcea totul pe fugă, în grabă.</div><div style="text-align: justify;">Câteva mămici gureșe, care păreau să se cunoască de când odraslele le erau în clasele primare, m-au integrat în grupul lor. Înainte de a intra în examen mă văzuseră cu amândoi copiii.</div><div style="text-align: justify;">— Aveți gemeni? m-au abordat.</div><div style="text-align: justify;">— Nu, e o diferență de un an și ceva însă i-am dat la școală în același an.</div><div style="text-align: justify;">— Vai, probabil că aveți emoții duble.</div><div style="text-align: justify;">— Am dar și știu ce se va întâmpla. Fata va ieși ultima din sală. Calmă, liniștită, spunând că a făcut dar nu poate aprecia ce notă va lua. Băiatul, în schimb… iese primul, pot să pun pariu, am zâmbit. Apoi va striga că a făcut tot.</div><div style="text-align: justify;">— E atât de bun? m-a întrebat una, verde de invidie.</div><div style="text-align: justify;">— Da’ de unde! E zăpăcit.</div><div style="text-align: justify;">Primul care a deschis ușa școlii, la vreo două ore și jumătate, a fost Vlad, așa cum prevăzusem. M-a reperat și a început să alerge cu părul fluturând, agitat și roșu la față.</div><div style="text-align: justify;">— Mama, am terminat primul, nu? Să știi că am făcut tot.</div><div style="text-align: justify;">Noile mele cunoștințe s-au pus pe un pui de râs. Discret, cu mâna peste gură ca să nu tulbure copilul ori să-l sperie.</div><div style="text-align: justify;">Și cu Oli am avut dreptate. A ieșit ultima, calmă și liniștită.</div><div style="text-align: justify;">După amiază ne-am adunat din nou la școală. Se dădeau rezultatele. Evident, Olimpia a avut notă mai mare decât el însă bucuria mea a fost dublă, amândoi au luat examenul și au fost repartizați în aceeași clasă.</div><div style="text-align: justify;">Mămicile cu care mă împrietenisem au fost martori al unei noi scene de comedie. Când a văzut rezultatele Vlad a găsit explicația: nu făcuse chiar perfect fiindcă, pe la jumătatea examenului, l-a luat o durere cumplită de burtă. Știam. Iar dacă n-ar fi fost burta, o rază de soare urma să-l enerveze și să nu se mai poată concentra din pricina ei. Sau o umbră, o pată de culoare.</div><div style="text-align: justify;">Mai apoi m-au aplaudat frenetic (de parcă era meritul meu) când directorul liceului, anunțând rezultatele, a chemat-o pe Olimpia în fața careului. Luase singurul zece, singurul din toate notele acordate liotei de copii. Bineînțeles, la iubita ei matematică. Totuși, singura notă de zece… mă copleșea emoția, eram mândră, fericită. Succesul lor mi-a dat putere să mă duc glonț la școala unde terminaseră clasa a IV-a. Am intrat cu tupeu în cancelarie - ca un uragan - și am strigat învățătoarei, de față cu toate cadrele didactice prezente:</div><div style="text-align: justify;">— Amărâții ăia doi de copii ai mei, care aveau goluri pentru că nu am admis să facă meditație cu dumneavoastră, pe care i-ați așezat în ”Rândul proștilor” - da, da nu vă uitați mirați, doamna are în clasă un rând al proștilor, repet, i-ați așezat în rândul proștilor fiindcă EU am uitat să le dau un ghiveci cu flori pe care să-l aducă la școală, cărora nu le-ați pus mai mult de nota opt la matematică sau română, au luat examenul printre primii la liceul X. Iar Olimpia a luat singurul zece acordat de comisie. La matematică, unde îi puneați opt și vă mai și strâmbați, de parcă nici pe ăla nu-l merita. Singurul zece din sute de lucrări, mă auziți? Sper să audă și colegii dumneavoastră ce spun și să se întrebe ce fel de cadru didactic sunteți.</div><div style="text-align: justify;">Se lăsase o liniște de mormânt în cancelarie. Amuțise și învățătoarea după ce, când am început tirada, încercase să mă sperie țipând ”Cum îți permiți”. Nici n-am băgat-o în seamă, am spus de am avut de spus și am ieșit la fel de vijelios precum intrasem. Trebuia să mă răzbun.</div><div style="text-align: justify;">Spuneam la un moment dat că sunt momente când înțeleg persoanele care se transformă instinctual în animale și devin violente uitând să se abțină, lăsând deoparte educația, bunul simț, respectul, regulile care spun că nu îți faci singur dreptate. Mi se întâmplase și mie în ziua în care au venit acasă plângând fiindcă fuseseră trimiși în rândul proștilor. Cum să existe un rând al proștilor? Cum! Și pentru ce să fie pedepsiți? Pentru că eu uitasem să le dau un blestemat de ghiveci de flori? Era prea mult. Am fost atât de furioasă încât am vrut să mă duc să o iau de plete. Uitând, devenind animal, fără să-mi pese de urmări. M-a oprit Olimpia, copilul meu de multe ori mai matur decât mine: Mama, tot nouă ne faci rău, dă-ne ghiveciul ăla și gata, mai avem puțin și terminăm clasa a IV-a, chiar nu merită.</div><div style="text-align: justify;">M-am oprit atunci dar n-am uitat, m-au durut prea tare și prea des lacrimile lor din cei doi ani cât învățaseră în clasa ei. Nu uitasem nici o altă zi de lacrimi. Mă anunțaseră că de ziua copilului, deja în clasa a IVa, le ceruse învățătoarea să vină cu un platou de prăjituri din care urmau să mănânce toți. Nu eram de acord nici cu astfel de obligații dar n-am vrut să mai repet scena ghiveciului. Cum soacra surorii mele era expertă în prăjituri, am rugat-o pe ea să-mi facă unele de excepție. Greșeala mea, n-am păstrat nimic acasă, ”lasă că veți mânca la școală”, le-am spus trimițându-i cu două platouri care puteau lejer să se înscrie la un concurs de gătit. Platourile aduse de Vlad și Olimpia n-au mai ajuns pe masa de unde au mâncat copiii. ”Astea arată mult prea bine, le iau eu acasă”, a decretat ca o regină supușilor.</div><div style="text-align: justify;">A fost greu să tac. Rezultatul de la examen a părut cea mai dulce răzbunare.</div><div style="text-align: right;">Ancora - Lili Crăciun</div><div style="text-align: right;"><a href="https://www.facebook.com/lili.craciun1" rel="nofollow" target="_blank">Sursa si foto</a></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-45057559502121240882021-10-05T13:26:00.005+03:002021-10-05T13:27:26.613+03:00Vocatie<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrpxn06_dyATuNOXDfTwsRfWQmEkIxxI5sTyX6xXvJT4beY7xgXr3mgN5czzA8pCMPFaL4LwV9zztIpcfMgM8fxsBNp6dyvQZnToj9Wuxa8vABOYDUu6JO3N3Cj-9hfTqPRPBTfqycI8c/s1638/Constantin+Cucos.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1638" data-original-width="1638" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrpxn06_dyATuNOXDfTwsRfWQmEkIxxI5sTyX6xXvJT4beY7xgXr3mgN5czzA8pCMPFaL4LwV9zztIpcfMgM8fxsBNp6dyvQZnToj9Wuxa8vABOYDUu6JO3N3Cj-9hfTqPRPBTfqycI8c/s320/Constantin+Cucos.jpg" width="320" /></a></div>„Profesia de profesor (în fapt, o vocație), nu se suprapune unei simple meserii, e o chemare mult mai adâncă, mai amplă, cu determinări sau consecințe ce ating profunzimea țesutului social, umanitatea ca atare. Noi, ca profesori, suntem co-generatori, alături de părinți, stâlpi ai viitorului, suntem începutul pentru toți cei care vor lua calea diferitelor profesiuni. E un fel de profesiune a profesiunilor, de pregătire sau punere a temeliilor pentru edificii diversificate, uneori indeterminate. Lucrăm în prezent, dar pregătim viitori posibili. Întemeiem acele baze pentru ca tinerii să o ia în toate direcțiile, funcție de ce vor, ce pot, ce este necesar. Desigur, la un moment dat încercăm să îi punem pe o direcție precisă, una vocațională, focalizată, specializată, individualizată...”</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Profesor univ. dr. Constantin Cucoș</span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-17384363329121440242021-06-07T15:26:00.003+03:002021-06-07T15:28:07.654+03:00Jos palaria!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx_k9ZKoYjtO0wDY9K7h0AFqBowHH46LFDqiL5SpaGHN97RoE5XdHLUzdWSdzhm53V7Rla-1cduBte-NbEMZqcX2CvCzWoWqCByYHbFbdDawzqTNVEGFYOzgEJ8Vv4G9eGVWiZ7NakNVY/s512/sc.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="384" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx_k9ZKoYjtO0wDY9K7h0AFqBowHH46LFDqiL5SpaGHN97RoE5XdHLUzdWSdzhm53V7Rla-1cduBte-NbEMZqcX2CvCzWoWqCByYHbFbdDawzqTNVEGFYOzgEJ8Vv4G9eGVWiZ7NakNVY/s320/sc.jpg" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Inspectorul școlar general din București, Ionel Pușcaș, a fost demis după ce a declarat că gestul unui elev care s-a aruncat de la geamul școlii este "o joacă obișnuită", a declarat, vineri, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Jos pălăria, domnule ministru, pentru atitudine și promptitudine! Cei fară "chemare" din învățământul românesc <b>trebuie</b> să plece din sistem. Și avem multe... uscături!</span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-32365147699022114822020-10-31T20:43:00.003+02:002020-10-31T20:43:19.377+02:00Imblanzirea unei flacari<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgSqIet74rdR0GprTS0-8qz0Sejjr1uiEJVKOW09LSVTQVIA__uq7JyY-XS62k2icL0a1X2ZbHK6uM43Db-A7Ymdu5GmmlnJx0yrA6Ayfn3U5ZkwDpitP9eXwRnwbsgST9mSkzaLALmWA/s2048/Socrates_Louvre-educatia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgSqIet74rdR0GprTS0-8qz0Sejjr1uiEJVKOW09LSVTQVIA__uq7JyY-XS62k2icL0a1X2ZbHK6uM43Db-A7Ymdu5GmmlnJx0yrA6Ayfn3U5ZkwDpitP9eXwRnwbsgST9mSkzaLALmWA/w480-h640/Socrates_Louvre-educatia.jpg" width="480" /></a></div><br /><p></p><p><br /></p><p style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">„Educaţia este îmblânzirea unei
flăcări, nu umplerea unui vas.” </span></p><p style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate" rel="nofollow" target="_blank">Socrate</a></span></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-38622841417282873712020-09-14T23:32:00.003+03:002020-09-14T23:32:48.233+03:00Gheorghe Lazar<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc3mfXeUrWP7V0p-gVWOEwUWINEyo28nD3QHBRQO0ndzY_oiEeF-oVjYw36YMONeqEF90MMDGnmJo1t2NIo4hmLLcl8qiapU4I3poLxFJBndJaAK7IDjbzToaIEhl9W7daPeDN3KiZRmI/s800/MVIMG_20200825_161951.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="600" height="781" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc3mfXeUrWP7V0p-gVWOEwUWINEyo28nD3QHBRQO0ndzY_oiEeF-oVjYw36YMONeqEF90MMDGnmJo1t2NIo4hmLLcl8qiapU4I3poLxFJBndJaAK7IDjbzToaIEhl9W7daPeDN3KiZRmI/w586-h781/MVIMG_20200825_161951.jpg" width="586" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdkAGuaMYX-4LY0vrKms7jqJBX_cGrMpQwGljWdOVWC1UZVQ1lnpuEGT54MCoXYE1_Cl74PrqCIhJHwQxPctMNUUCtsHWUvYvpMj2UScPFxc9W3vylj8W7l_8kxQ0mudO-anb20aCRtEk/s800/MVIMG_20200825_161959.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="375" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdkAGuaMYX-4LY0vrKms7jqJBX_cGrMpQwGljWdOVWC1UZVQ1lnpuEGT54MCoXYE1_Cl74PrqCIhJHwQxPctMNUUCtsHWUvYvpMj2UScPFxc9W3vylj8W7l_8kxQ0mudO-anb20aCRtEk/w500-h375/MVIMG_20200825_161959.jpg" width="500" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"> <span style="font-size: large;">"Primul dascal de ideal romanesc"</span></div><p></p><p style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Nicolae Iorga</span></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-85155626857510884542020-09-13T20:39:00.001+03:002020-09-13T20:39:17.130+03:00Pregatit<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRtX9eMVdbov_5RZvP-m1EtL_vL-HBrLYThDVkI_gmwb_HVwnEaunY__v-Zl_U6BH7J8R7gu3y9B9GsD2TFRYxJDrQRvtycL7Fsh2smjpuEyoDUlxDwAvLh1pA6h8IHh73rjEV7FrQ3Gs/s720/scoala_pisoi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="525" height="781" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRtX9eMVdbov_5RZvP-m1EtL_vL-HBrLYThDVkI_gmwb_HVwnEaunY__v-Zl_U6BH7J8R7gu3y9B9GsD2TFRYxJDrQRvtycL7Fsh2smjpuEyoDUlxDwAvLh1pA6h8IHh73rjEV7FrQ3Gs/w569-h781/scoala_pisoi.jpg" width="569" /></a></div><br /><p></p>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-60495622045532953022020-09-13T19:33:00.005+03:002020-09-13T19:33:58.287+03:00Un indemn adresat parintilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFmHUDQ4EaeC_fj8S8k5UB8km_uX0TMfBP9S3LgAljZRiTwvH_4lbBY8Inm1ft0R2Apz8RF9m5jjumLqzps0kpuNZrDcm9HYsieHrneEAeyqatZ0P8tfaU5hSIEUwPWFtFH9TUC5KTkkk/s744/einstein.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="744" data-original-width="496" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFmHUDQ4EaeC_fj8S8k5UB8km_uX0TMfBP9S3LgAljZRiTwvH_4lbBY8Inm1ft0R2Apz8RF9m5jjumLqzps0kpuNZrDcm9HYsieHrneEAeyqatZ0P8tfaU5hSIEUwPWFtFH9TUC5KTkkk/s320/einstein.jpg" /></a></div><div><br /></div><div><br /></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">"Daţi în mâna educatorului cât mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încât singura sursă a respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale." </span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Albert Einstein</span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-53554283544191675722020-08-08T15:31:00.002+03:002020-08-08T15:32:32.485+03:00Lectiile online si viitorul<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaETKHxTVA3uWVy1gdwNBVn-lRzeXcRDfPKhbqTkMLZjBA2eAtALYaVsf5X9nBoMJhNQ7uJsO4nypJB7Q5GvdH60jokT-PEn1tx0nOofC6bZHxXkqqWsQ-SRzgtXMQhzDEj1JcV-Oi7HM/s960/Radu-Iliescu-960x620.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; display: block; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; padding: 1em 0px;"><img border="0" data-original-height="620" data-original-width="960" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaETKHxTVA3uWVy1gdwNBVn-lRzeXcRDfPKhbqTkMLZjBA2eAtALYaVsf5X9nBoMJhNQ7uJsO4nypJB7Q5GvdH60jokT-PEn1tx0nOofC6bZHxXkqqWsQ-SRzgtXMQhzDEj1JcV-Oi7HM/w328-h211/Radu-Iliescu-960x620.jpg" width="328" /></a></div>"Colegii mei casnici dau dovadă de o lipsă de intuiţie pe care s-ar putea mai târziu să şi-o reproşeze. Dacă mutăm lecţiile online şi le înregistrăm, atunci în maxim doi ani (s-ar putea să fiu generos) vom putea avea un corpus multimedia care să cuprindă cam toată programa şcolară. Caz în care 99,99% dintre profesori vor fi trimişi pe piaţa muncii (aici sigur sunt generos, procentul va fi mult mai mare). Pentru că trebuie cel mult 100 de profesori ca să faci din ei vedete pedagogice (Mihaela la matematică, Dorin la română, Daniel la Fizică, Ioana la chimie ş.a.m.d.). Tineri, frumoşi, spectaculoşi, numai buni să-i inspire pe elevi la învăţătură.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;">Cine-mi spune că suntem de neînlocuit la evaluare nu ştie ce vorbeşte. Hai să luăm un exemplu recent: până nu demult facultăţile de drept din ţara asta şcolarizau cam cincizeci de viitori jurişti anual. A apărut învăţământul cu taxă şi universitarii n-au rezistat tentaţiei de a şcolariza şapte sute de studenţi (nu termină mai mult de o sută nicăieri, dar restul vin cu banii). Numai că niciun profesor nu poate verifica şapte sute, nici cinci sute, nici măcar trei sute de teze scrise clasice. Şi atunci a apărut ideea “strălucitoare”: păi să le dăm grile. Nu mai e nimic de corectat, faci un şablon, o chemi pe femeia de serviciu şi în juma de oră rezolvă ea tot pentru o floare şi un suc.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;">Bine, dar avem o pierdere de calitate majoră atunci când studentul unei facultăţi axată pe discurs bifează nişte capcane din materie în loc să construiască discursuri. Mai ales că în practică un jurist ar trebui să fie suficient de abil încât să citească şi să înţeleagă o lege, să scrie o cerere de chemare în judecată, să redacteze o întâmpinare, să studieze un dosar. Un specialist “crescut” cu grile trebuie să se educe singur pentru meserie, pentru că facultatea profilată pe cantitate a abdicat de la rolul ei de cultivare a calităţii.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;">Aşadar, suntem naivi dacă ne imaginăm că în învăţământul online va mai fi nevoie de profesori. “Evaluarea” poate fi făcută online sub forma grilelor de nişte scripturi php rapid şi mult mai ieftin. Se pierde discursul, dar în on-line nevoia de cuvinte se va diminua dramatic. Textul şi învăţarea prin citit vor deveni metode învechite."</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;">Citeste articolul complet pe <a href="https://alert24.ro/2020/07/22/radu-iliescu-daca-mutam-lectiile-online-si-le-inregistram-in-maxim-doi-ani-9999-dintre-profesori-vor-fi-trimisi-pe-piata-muncii/?fbclid=IwAR0pUvD638rT1vUcfhEhf1FLmYVMeiGSvuUMoCJANAjGzf7pfvExLwBCV6I" rel="nofollow" target="_blank">SURSA</a>.</span></div>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-78300424699800842752020-07-29T14:59:00.000+03:002020-07-29T14:59:17.845+03:00O scoala... altfel<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><span style="font-size: large;">"Pe 1 martie, copiii mei au schimbat casa, orașul, țara. Pe 10 martie au ajuns pentru prima oară în noua lor școală: fiica mea în primul an de liceu, într-o secție de limba engleză. După o săptămână, Belgia a intrat în lockdown și școala s-a închis, ca peste tot, aproape de pe o zi pe alta. Am crezut, la început, că vom pune în cui educația pe anul ăsta, dar am fost foarte departe de adevăr.</span></span></div>
<span style="font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
Fiica mea a făcut cursuri online din prima zi de izolare, respectând exact același program de la școală, cu profesorii în video care predau, cu elevii în video sau audio care răspundeau. Unii profesori făceau tot posibilul să îi și distragă pe copii de la realitatea sumbră în care se treziseră fără nicio vină. Când o auzeam pe fiică-mea râzând în hohote, știam că are oră de matematică, oră la care, pe lângă teorema lui Pitagora, profesorul organiza niște jocuri, quizz-uri, în care se prefăcea veșnic că e cel mai fraier, doar ca să își distreze clasa. Într-o oră de engleză, copiii au ascultat vântul deștertului mexican (proful fugise de-acasă pentru o izolare exotică), la alta au făcut cunoștință cu niște iepurași simpatici. La istorie s-a vorbit despre pandemii și drepturile omului, la geografie despre dezastre naturale. Am primit de la școală nenumărate mailuri în care am fost sfătuiți cum să avem grijă de psihicul copiilor, de bună starea lor mentală. Profesorii au comunicat cu elevii tot timpul, m-a impresionat că, unii din ei, știind că fiica mea e nouă în școală, i-au scris constant, au încurajat-o să spună orice are pe suflet, au învățat-o să le pună întrebări și să ceară explicații - pentru orice și oricând, un exercițiu inexistent în școala românească. După 9 ani de școală românească, pot spune foarte apăsat că semestrul în care fiica mea a învățat cel mai mult, în care a făcut cele mai multe progrese, a fost fix ăsta. Cu tot cu tele-școală, cu tot cu schimbat limba de predare, sistemul, cu tot cu stresul imens de a fi izolat.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
M-am întrebat de ce s-a întâmplat asta? În primul rând, s-a redefinit “contractul” ei cu școala.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
A aflat, pentru prima oară în viața ei, că profesorul e acolo pentru ea, la dispoziția ei, nu ea e acolo pentru profesor. A priceput că școala are obligații față de ea, proporționale cu obligațiile ei față de școală. A primit note cărora le-au fost atașate explicații concrete, pentru fiecare temă. Dacă nu înțelege de ce a fost depunctată, poartă o discuție cu profesorul ca să știe exact ce trebuie să corecteze. Toate materiile sunt importante, nu există materii de “bac și capacitate”. Ca să ia 10 la arte (ea vine dintr-un liceu de artă) trebuie să predea o lucrare excepțională, care respectă toate specificațiile temei date. Nu există goană după note mari. Notarea se face ca să înțelegi unde te plasezi și unde ai greșit, nimeni n-are habar ce note au ceilalți, iar părinții află la final de semestru ce note au copiii. Elevii înțeleg că sunt “văzuți” de profesori, m-a emoționat când am văzut comentariile de la mediile finale pentru fiica mea. Pe lângă remarcile legate de cunoștințele sau dificultățile ei la o anumită materie, cei mai mulți au inclus pentru ea mesaje de bun venit în școală, de încurajare, mici sfaturi legate de schimbarea pe care a trăit-o anul ăsta.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
De fapt, mă uit acum pe textul de mai sus și mă gândesc că am scris o mulțime de banalități, despre o școală obișnuită, în timpuri neobișnuite. Și totuși, trecută fiind prin școala românească, totul pare nemaipomenit și exotic."</div>
<div style="text-align: right;">
<a href="https://www.facebook.com/" rel="nofollow" target="_blank">Sursa</a></div>
</span></span>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-50800543876835585382020-07-20T22:22:00.000+03:002020-07-20T22:59:53.410+03:00Directorul<center>
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/owzcAHs8t-s" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>
</center>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-91292292117442421832020-07-08T23:54:00.000+03:002020-07-08T23:54:38.996+03:00Educatia in pandemie<center>
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/xrTo9dcqQ5Y" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>
</center>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-14506114806302958092020-06-22T21:31:00.000+03:002020-06-22T21:31:21.666+03:00Dupa 10 ani<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOngtd30OCmBDdR175mds93daKGIHZkSzkbUo1K4IVMrG4pL7o5QRHfZoTn5_m2WDmNtDEcLSyMkA2_bDaH5PmPYgGDE0aMn7JLfKFkNEBHt6oJZVKOENo2plz4LevoW70RfDCGhQjYxE/s1600/Lili+Craciun.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="960" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOngtd30OCmBDdR175mds93daKGIHZkSzkbUo1K4IVMrG4pL7o5QRHfZoTn5_m2WDmNtDEcLSyMkA2_bDaH5PmPYgGDE0aMn7JLfKFkNEBHt6oJZVKOENo2plz4LevoW70RfDCGhQjYxE/s200/Lili+Craciun.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">"Nu știți, s-a prescris dacă am copiat în liceu? Este cineva decis să nu ierte!</span></div>
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">Îndoiala</span></div>
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Draga doamnă Darie, era micuță și fragilă, cu un pic de cocoașă dar cu un suflet uriaș. Blândă, bună, orele ei treceau ușor, nu ne era frică că ne va pedepsi pentru că nu am învățat. Unul dintre profesorii mei preferați. Numai că ne preda ”Pedagogia”, care era cel mai gros manual pe care îl văzusem. Uriaș, abia îl puteam căra în brațe, cu pagini nesfârșite. Și pentru că eram eleve la Liceul pedagogic – viitoare învățătoare – aveam teză la Pedagogie. Mie mi se părea că cei care lucraseră la manual bătuseră cu grație apa în piuă. Aș fi redus tonele de polologhie la câteva idei și aș fi subțiat considerabil cartea. Din păcate, eram doar o puștoaică, nu decideam eu.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Stăteam în bancă cu Doina, de care nu m-am despărțit cinci ani de zile, spre disperarea dirigintei care avea un fix: în fiecare an schimba fetele în altă bancă, le amesteca unele cu altele. Cică să socializăm. Numai că eu și Doina, amândouă selecționate în echipa de handbal a Școlii sportive, socializam oricum - eram vorbărețe și nebunatice - dar nu voiam să ne despărțim. Așa că au urmat plânsete, împotriviri, scandal, enervări de ambele părți. Până la urmă am câștigat, diriga a cedat. Restul făceau rocada, noi două stăteam pe loc, în rândul patru, banca de la geam (”Bine, hai, admit pentru că sunteți ambele sportive.”, ne spunea în fiecare an când ne vedea pe amândouă așezate deja în banca cu pricina). Ne potriveam perfect, eu eram bună la limba franceză iar Doina la rusă. Ea a avut tot liceul un coșmar cu franceza, eu, aventuri cu rusa, dar asta este altă poveste.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Să revenim la biata doamnă Darie, căreia i-am scos câteva fire de păr alb. Amândouă cam la același nivel de istețime și grad de educație, ne-am hotărât să subțiem cartea de pedagogie. Atunci când finuța doamnă Darie ne anunța extemporal sau venea teza, împărțeam materia în două: jumătate o învățam eu, jumătate o învăța Doina. Ehei, și cum stăteam în rândul patru, până când doamna noastră ajungea la noi cu plimbatul, mergând greoi din cauza handicapului, noi scriam vorbind. Simplu. Dacă pica subiectul din jumătatea mea, vorbeam eu, dacă pica din jumătatea Doinei, era rândul ei să scrie cu voce. Toate mergeau minunat, eram mai libere decât restul colegelor în preajma tezei, îngurgitam doar jumătate de materie.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
În principiu, pentru că mai știam ceva de pe la ore, schimbam frazarea față de dictarea celeilalte. De obicei. Nu și la acea teză. Habar n-am dacă subiectele din teza cu bucluc au fost din jumătatea mea sau din a Doinei, cine a vorbit scriind și cine a uitat să schimbe frazarea. Poate am fost eu vinovata, poate a fost Doina. Cert este că din lene n-am mai schimbat nimic și cele două teze au ajuns pe masa de corectat a doamnei Darie. Cum eram bunicele la limba română și gramatică, semnele de ortografie și punctuație erau și ele fix la fel. Noi eram liniștite, făcusem două teze pe cinste, ne așteptam la un 9 sau 10. Nici măcar nu ne-am adus aminte că am făcut prostia să scriem, din prea multă lehamite, exact după dictarea celeilalte, darămite să ne batem capul cu spaime că ne-ar putea prinde. O făcusem de multe ori, ce mama dracului! Culmea că numai la pedagogie am făcut trebușoara asta, nu ne-am gândit să ne extindem bussines-ul.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Și iată că a sosit ziua când draga doamna Darie ne-a adus tezele. Emoții? Nici vorbă. Numai că, în loc să ne spună numele și notele, cum era obiceiul, profesoara a ales două fete și le-a scos în fața clasei.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Tu iei această teză și tu pe cealaltă. Fiecare citește câte o propoziție și se oprește, apoi o citește cealaltă. Hai, începeți! s-a încruntat buna noastră profesoară.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Hait, am dat de dracu’, sunt ale noastre, i-am șoptit încet Doinei, care se schimbase și ea la culoare, semn că nu era singura care ghicise dezastrul.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Șșșșt, taci că ne aude, m-a oprit fiindcă spre noi se îndreptau privirile ucigător de ironice ale micuței profesoare, care se urcase pe postamentul ce înconjura catedra.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Fetele au început să citească. Una o frază dintr-o teză, alta o frază din a doua teză. Clasa amuțise, știau ele fetele ceva despre ”metoda” noastră pedagogică dar nu erau prea sigure cum făceam. În liniștea de mormânt, care se lăsase peste 33 de gureșe, se auzea la indigo același lucru.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Noi două, cu obrajii în flăcări, făcându-ne mici, din ce în ce mai mici, cu dorința sinceră să ne dezintegrăm undeva în univers, auzeam două voci rostind cu glas monoton:</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Galenus şi Hypocrates au observat că există patru temperamente de bază și au încercat să le explice, stabilind clasificarea lor în: coleric, sangvin, flegmatic melancolic.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Prima voce se oprea și a doua continua, zgârâindu-ne creierul:</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Galenus şi Hypocrates au observat că există patru temperamente de bază și au încercat să le explice, stabilind clasificarea lor în: coleric, sangvin, flegmatic melancolic.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Lecturarea a continuat o vreme, cu privirile profei ațintite asupra noastră, până când doamna Darie a considerat că este suficient. Quod erat demonstrandum.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Vasilica, ești una din elevele mele preferate, nu m-aș fi așteptat să copiezi. Vreau să fii cinstită și să îmi spui, cine de la cine a copiat.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Niciuna, am răspuns dârz, ridicându-mă în picioare și uitându-mă în ochii ei. Mă enerva la culme să mă strige cineva ”Vasilica”, toată lumea îmi spunea Lili iar atunci mi s-a părut că îl pronunță ironic.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Te rog, nu mă prosti!</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– N-am copiat, învățăm împreună, de aia sunt tezele la fel, am continuat.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
În fond, ce era să spun? Ce conta cine copiase de data aceea, în alte ocazii se întâmplase invers.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Doina, și tu ești o elevă bună și cuminte, nu te lua de încăpățânata de Crăciun, spune tu adevărul și nu te voi pedepsi.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Învățăm împreună, acesta este adevărul, a țâșnind în picioare și Doina, roșie la față ca un trandafir, susținând minciuna din același raționament.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Interogatoriul a continuat o bună bucată de vreme, fără ca niciuna să cedeze. Repetam ca papagalul că învățăm împreună, ne ascultăm una pe alta și de asta tezele sunt la fel.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Ce să fac eu cu voi, fetelor? Acesta este un caz clar de copiere, nu mă prostiți. Am pus doi ambelor teze doi deși ele sunt de 9,5. Vreau să știu cine de la cine a copiat. Mă deranjează încăpățânarea voastră. Voi ce spuneți, cum ați proceda? a cerut profa sfatul colegelor, care nici nu respirau. Liceul era renumit pentru exmatriculări, vedeam în ochii lor spaima pedepsei extreme.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Doamnă profesoară, dacă niciuna nu recunoaște și ambele susțin că fiecare și-a făcut teza fără ajutorul celeilalte, eu zic să le dați azi, acum, o altă teză. E ultima oră, putem sta toată clasa peste program, să aibă o oră la dispoziție. Doar așa ne vom da seama dacă mint, s-a ridicat în picioare șefa clasei.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Opinia ei a părut logică doamnei Darie. ”Uff, pentru moment suntem salvate, am gândit. Mai departe, fie ce-o fi.” Cum toate fetele au fost de acord cu propunerea, sărind în sprijinul ei, doamna Darie, o bunătate de femeie, a fost de acord. Ne-a mutat pe amândouă în prima bancă, pe rânduri diferite, fără nimeni în spatele nostru. A controlat în bancă să nu fie cărți, caiete, ne-a controlat în buzunare, ne-a dat caietele de teză înapoi și ne-a comunicat:</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Am să vă dau și subiecte diferite, ca să fiu sigură că ați spus adevărul, a spus victorios, făcându-mă să tresar: ”Drace, dacă ne nimerește fiecăreia subiect din jumătatea celeilalte, o băgăm pe mânecă”.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Din fericire, eu am primit subiecte din jumătatea mea, Doina din jumătatea ei. Îmi făceam cruce cu limba de așa noroc și promiteam cerului că nu voi mai copia în viața mea. Emoționate, cu mâinile transpirate, ne-am apucat de scris, cu cerberul între noi, urmărindu-ne cu ochi de vultur. Tezele au fost corectate pe loc iar doamna Darie a făcut ochii mari.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Ambele teze sunt de nota 8. Pot să înțeleg că nota e mai mică din cauza stresului la care v-am supus. Mda, n-am ce să vă fac. Totuși. întrucât nu sunt convinsă că în primele teze nu ați copiat, deși nu știu cum, prin ce metodă, o să vă pun nota din cea de a doua teză, care e mai mică.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Ați văzut pe cineva înviind într-o secundă, după ce a crezut că e mort? Eu da, uitându-mă la Doina. Probabil și ea a avut același sentiment uitându-se la mine. Scăpasem. Nu nota doi mă îngrijora, aveam destui de 10 în oral ca să nu rămân corigentă dar toată profesorimea știa cât de aspru este domnul Crăciun. Dacă ajungea la urechile lui că fiică-sa a copiat, nu mă scăpa nici Isus Cristos de mama de bătaie, care mi-ar fi înroșit fundul. La exmatriculare nu m-am gândit, era prea bună doamna Darie.</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
Profesoara noastră n-a fost niciodată pe deplin mulțumită de modul în care s-a sfârșit aventura, o umbră de îndoială i-a rămas înfiptă în creier. Bun pedagog, însă, a ascuns îndoiala și până la sfârșitul liceului nu ne-a tratat diferit. Am aflat de îndoială mai târziu. La întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului, încântată că terminasem filosofia și luasem deja examenul de admitere la drept, m-a îmbrățișat apoi, ridicându-se pe vârfuri, mi-a șoptit:</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: justify;">
– Acum nu mai poți păți nimic. Poți să fii cinstită și să îmi spui cum naiba ați copiat?"</div>
</span><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><div style="text-align: right;">
<a href="https://www.facebook.com/lili.craciun1" rel="nofollow" target="_blank">Lili Crăciun - scriitor</a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</span>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-30679349044827688472020-06-05T19:28:00.002+03:002020-06-05T19:28:47.978+03:005 Iunie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB-NhkxcEadCShqxOEQxCFhBgBJmOgboeA9C4ZvlD7hu7DdHFfZRFojUSxM6WtZg4FL-gevC582M3p8O0iqcT7IK00MNY18PJWS0sMv4ci11h4VX2oGyu-f954tPXjonl7QNRTPNmoRqw/s1600/invatator_la_tabla.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="466" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB-NhkxcEadCShqxOEQxCFhBgBJmOgboeA9C4ZvlD7hu7DdHFfZRFojUSxM6WtZg4FL-gevC582M3p8O0iqcT7IK00MNY18PJWS0sMv4ci11h4VX2oGyu-f954tPXjonl7QNRTPNmoRqw/s320/invatator_la_tabla.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-size: x-large;"><br /></span>
<span style="font-size: x-large;"><br /></span>
<span style="font-size: x-large;"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">La multi ani, </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">stimati invatatori!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><br /></span></div>
<br />
<a href="http://evenimenteoradea.ro/" rel="nofollow" target="_blank">Foto</a>Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-34198862003061816732020-05-08T21:11:00.000+03:002020-05-08T21:15:03.020+03:00Empatie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig3Oc7qXQv2OabUhQTkCV0RHU5AZicq5Jq0tt_s5dr5QqPL11dC9RrdKKV-hanjK2G30t09ZfqRMT9Bx2jONnhvjO5pGRr3NIXmVNLuP1SbWt6qsTA0SPp5QqrxoV1oVvrBpW9mLVjPuU/s1600/dascal.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="197" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig3Oc7qXQv2OabUhQTkCV0RHU5AZicq5Jq0tt_s5dr5QqPL11dC9RrdKKV-hanjK2G30t09ZfqRMT9Bx2jONnhvjO5pGRr3NIXmVNLuP1SbWt6qsTA0SPp5QqrxoV1oVvrBpW9mLVjPuU/s1600/dascal.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Fac parte din categoria celor care am avut o relatie deosebita cu toti dascalii. Intotdeauna m-au motivat aprecierile. Am vrut sa fiu mai bun, sa dovedesc ca lauda a fost meritata. Empatia face, pe langa stapanirea cunostintelor, parte din maiestria unui cadru didactic. Putem intelege ca sunt oameni, cu bucurii, cu necazuri, dar el este un formator de destine si nu are voie sa-si aduca necazurile la catedra. Poate ascunde multa tristete, dar stiti cat de mult face un zambet, domnilor profesori?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Din randurile de mai jos inteleg ca mai sunt si altii care constientizeaza lipsa de empatie in scolile din Romania.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">"Buuun, și pentru că am scris despre învățământul online/profesori/părinți etc., am primit n mesaje pe privat, filmate de părinți, privitoare la cum decurg lucrurile între copii și profesori. Drept care azi vă spun un singur lucru și sunt capabilă să-l demonstrez oricând. Optzeci la sută dintre dascălii români, când interacționează cu copiii sunt stresați, încruntați, nu zâmbesc deloc, fac veșnic liniște, cuvintele lor de ordine sunt „nu acum, nu tu, am zis să taci acum, n-ai auzit, Titel, hei, Maia, halooo, dacă nu asculți, ieși…” etc.; în America, fiindcă am primit filme și de peste ocean, după ce copilul citește, de pildă, profa se exprimă: „Good job dear, wonderful, you did great today, I’m very proud of you!” Nu c-or fi ăia mai cuminți sau mai nush cum. Poate nu-s. DAR!!! Elevul, în fața profesorului, CONTEAZĂ. Iar copilul este stimulat pentru munca și participarea lui prin cuvinte frumoase. Nicio intervenție nu se termină fără astfel de cuvinte dinspre profesor spre elev. Iar acum vin și zic. Am fost un elev de zece pe linie. NICIODATĂ, în 12 ani de școală, nu mi-a spus vreun profesor <i>„good job, wonderful, you did great today, <b>I’m very proud of you</b>”</i>. Dar absolut niciodată. Și văd că nici azi n-o fac, dar pretind, cumva, să fie ascultați fără crâcnire, să se-audă musca, să nu-și scape niciun copil vreun creion pe jos, să whatever. Cumva, dacă ar exista empatie, copilul ăla s-ar zbate din toate puterile lui să fie pe fază, dacă ar ști că ar obține măcar un cuvânt bun și cald de la sictiritul învățător, profesor, ce-o fi el. Și o spun cu o siguranță debordantă, cu atât mai mult cu cât fiică-mea mi-a spus deunăzi: <i>Mami, de fiecare dată mi-a zis Frau „Perfekte Arbeit, Sofia!✔ Sehr schön geschrieben! </i>O singură dată m-a pus să refac un exercițiu pe care l-am greșit, dar după ce l-am făcut mi-a mulțumit!” Prin urmare, dragi profesori, v-ați gândit cât contează pentru copiii ăștia o vorbă bună?" </span></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="https://www.facebook.com/crainic.eugenia" rel="nofollow" target="_blank"><span style="font-size: large;">Eugenia Crainic</span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-3355167134291447062020-03-11T14:26:00.001+02:002020-03-11T14:26:36.818+02:00Solutii de criza - comunicat MEC<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC46N2VE0o6kP0my4Iz11zUg2UCJm6BTZvzEHz1tQACeU0aKZn_5heEanstbOsltKWEg1hLWnRU1cfTNiQt67Y9430Vhvu97FCVlnT6v5NI5zsJlQGON5p2Yz6Dl-vTKXaOdXAPkViibo/s1600/mec.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="198" data-original-width="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC46N2VE0o6kP0my4Iz11zUg2UCJm6BTZvzEHz1tQACeU0aKZn_5heEanstbOsltKWEg1hLWnRU1cfTNiQt67Y9430Vhvu97FCVlnT6v5NI5zsJlQGON5p2Yz6Dl-vTKXaOdXAPkViibo/s1600/mec.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">"1. Ministerul Educatiei si Cercetarii incurajeaza realizarea de cursuri suport pentru elevi, asistate de tehnologie. Prin adresa nr. 76RLB/09.03.2020, recomanda cadrelor didactice accesarea suitei de aplicatii educationale oferite sub licenta gratuita de catre Google si Microsoft: G Suite for Education si Office 365 A1. In acest demers cadrele didactice vor fi sprijinite de Casa Corpului Didactic si expertii e-learning din cadrul proiectului CRED.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">2. Ministerul Educatiei si Cercetarii in parteneriat cu Televiziunea Romana va realiza cursuri pentru toate nivelurile de invatamant, cu prioritate pentru elevii claselor a VIll-a si a XIl-a/XIIl-a, pentru a asigura continuitatea pregatirii in vederea sustinerii examenelor nationale. Detaliile privind grila de programe pentru TELESCOALA vor fi comunicate in cel mai scurt timp.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">3. Cadrele didactice pot mentine in aceasta perioada legatura cu elevii prin orice alte mijloace tehnice de comunicare."</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><a href="https://www.portalinvatamant.ro/articole/noutati-97/ministerul-educatiei-a-gasit-solutia-pentru-cursuri-online-doua-aplicatii-oferite-gratuit-de-google-si-microsoft-toate-scolile-trebuie-sa-faca-siquoturgentsiquot-demersurile-necesare-9218.html?fbclid=IwAR0ZS0tOFU_zLOQmd3DKXHOGrLvg8jt6uZiqT9qCmbf_nbjKeUx-adFKD_Y" rel="nofollow" target="_blank">Cititi continuarea pe sursa.</a></span></div>
Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8171687296002814702.post-63079984941918508362020-01-17T03:01:00.003+02:002020-01-17T03:01:59.223+02:00Cu sau fara supraveghere video?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhK8kmNxv-PJgLARHYuwsR82LiqeT0UsBDbq8RaAP5IclYOE8U9EFq76NFyelxInbXf0XiIEC84ioU6AhT5nA6ZtsrOCMwOau0qTqrcwOU2t2WvYmloTPoQIvclJJ4mwnBtki5YOjZ4Tu4/s1600/ochi-1280x720.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhK8kmNxv-PJgLARHYuwsR82LiqeT0UsBDbq8RaAP5IclYOE8U9EFq76NFyelxInbXf0XiIEC84ioU6AhT5nA6ZtsrOCMwOau0qTqrcwOU2t2WvYmloTPoQIvclJJ4mwnBtki5YOjZ4Tu4/s320/ochi-1280x720.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Care sa fie oare cauza refuzului de a monta sisteme de supraveghere in institutiile de invatamant? De ce va este teama stimati colegi? Camerele de supraveghere ar permite parintilor sa-si urmareasca copiii la cursuri. Ar o implicare a familiei care ar ajuta procesul de invatamant, nu? Eu cred ca nu avem nimic de ascuns? Sau avem?!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Orice comentariu argumentat va fi apreciat.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Sa auzim de bine!</span></div>
Constantin Rusuhttp://www.blogger.com/profile/12959087644397138179noreply@blogger.com0