Grea de cap, aşa-i spunea diriga. Mama ei venea supărată de la şedință şi-i trăgea palme fără să-i vadā lacrimile. Acum chiulea iar, nu mai suporta ora de sport. Proful o scotea mereu din încolonare şi o punea să alerge singură, îi zicea c-o antrenează pentru olimpiada graşilor, iar copiii râdeau şi-i puneau piedică. Nu avea cui să spună ce-o doare, nu avea prieteni. Nu-i mai păsa de nimic. Dintre toți care aşteptau în stație, doar ea a făcut un pas mare dincolo de linie când metroul se apropia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu