luni, 7 iunie 2021

Jos palaria!





Inspectorul școlar general din București, Ionel Pușcaș, a fost demis după ce a declarat că gestul unui elev care s-a aruncat de la geamul școlii este "o joacă obișnuită", a declarat, vineri, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. 
Jos pălăria, domnule ministru, pentru atitudine și promptitudine! Cei fară "chemare" din învățământul românesc trebuie să plece din sistem. Și avem multe... uscături!

sâmbătă, 31 octombrie 2020

Imblanzirea unei flacari

 



„Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” 

Socrate

luni, 14 septembrie 2020

Gheorghe Lazar



 "Primul dascal de ideal romanesc"

Nicolae Iorga

duminică, 13 septembrie 2020

sâmbătă, 8 august 2020

Lectiile online si viitorul

"Colegii mei casnici dau dovadă de o lipsă de intuiţie pe care s-ar putea mai târziu să şi-o reproşeze. Dacă mutăm lecţiile online şi le înregistrăm, atunci în maxim doi ani (s-ar putea să fiu generos) vom putea avea un corpus multimedia care să cuprindă cam toată programa şcolară. Caz în care 99,99% dintre profesori vor fi trimişi pe piaţa muncii (aici sigur sunt generos, procentul va fi mult mai mare). Pentru că trebuie cel mult 100 de profesori ca să faci din ei vedete pedagogice (Mihaela la matematică, Dorin la română, Daniel la Fizică, Ioana la chimie ş.a.m.d.). Tineri, frumoşi, spectaculoşi, numai buni să-i inspire pe elevi la învăţătură.

Cine-mi spune că suntem de neînlocuit la evaluare nu ştie ce vorbeşte. Hai să luăm un exemplu recent: până nu demult facultăţile de drept din ţara asta şcolarizau cam cincizeci de viitori jurişti anual. A apărut învăţământul cu taxă şi universitarii n-au rezistat tentaţiei de a şcolariza şapte sute de studenţi (nu termină mai mult de o sută nicăieri, dar restul vin cu banii). Numai că niciun profesor nu poate verifica şapte sute, nici cinci sute, nici măcar trei sute de teze scrise clasice. Şi atunci a apărut ideea “strălucitoare”: păi să le dăm grile. Nu mai e nimic de corectat, faci un şablon, o chemi pe femeia de serviciu şi în juma de oră rezolvă ea tot pentru o floare şi un suc.

Bine, dar avem o pierdere de calitate majoră atunci când studentul unei facultăţi axată pe discurs bifează nişte capcane din materie în loc să construiască discursuri. Mai ales că în practică un jurist ar trebui să fie suficient de abil încât să citească şi să înţeleagă o lege, să scrie o cerere de chemare în judecată, să redacteze o întâmpinare, să studieze un dosar. Un specialist “crescut” cu grile trebuie să se educe singur pentru meserie, pentru că facultatea profilată pe cantitate a abdicat de la rolul ei de cultivare a calităţii.

Aşadar, suntem naivi dacă ne imaginăm că în învăţământul online va mai fi nevoie de profesori. “Evaluarea” poate fi făcută online sub forma grilelor de nişte scripturi php rapid şi mult mai ieftin. Se pierde discursul, dar în on-line nevoia de cuvinte se va diminua dramatic. Textul şi învăţarea prin citit vor deveni metode învechite."

Citeste articolul complet pe SURSA.

miercuri, 29 iulie 2020

O scoala... altfel


"Pe 1 martie, copiii mei au schimbat casa, orașul, țara. Pe 10 martie au ajuns pentru prima oară în noua lor școală: fiica mea în primul an de liceu, într-o secție de limba engleză. După o săptămână, Belgia a intrat în lockdown și școala s-a închis, ca peste tot, aproape de pe o zi pe alta. Am crezut, la început, că vom pune în cui educația pe anul ăsta, dar am fost foarte departe de adevăr.
Fiica mea a făcut cursuri online din prima zi de izolare, respectând exact același program de la școală, cu profesorii în video care predau, cu elevii în video sau audio care răspundeau. Unii profesori făceau tot posibilul să îi și distragă pe copii de la realitatea sumbră în care se treziseră fără nicio vină. Când o auzeam pe fiică-mea râzând în hohote, știam că are oră de matematică, oră la care, pe lângă teorema lui Pitagora, profesorul organiza niște jocuri, quizz-uri, în care se prefăcea veșnic că e cel mai fraier, doar ca să își distreze clasa. Într-o oră de engleză, copiii au ascultat vântul deștertului mexican (proful fugise de-acasă pentru o izolare exotică), la alta au făcut cunoștință cu niște iepurași simpatici. La istorie s-a vorbit despre pandemii și drepturile omului, la geografie despre dezastre naturale. Am primit de la școală nenumărate mailuri în care am fost sfătuiți cum să avem grijă de psihicul copiilor, de bună starea lor mentală. Profesorii au comunicat cu elevii tot timpul, m-a impresionat că, unii din ei, știind că fiica mea e nouă în școală, i-au scris constant, au încurajat-o să spună orice are pe suflet, au învățat-o să le pună întrebări și să ceară explicații - pentru orice și oricând, un exercițiu inexistent în școala românească. După 9 ani de școală românească, pot spune foarte apăsat că semestrul în care fiica mea a învățat cel mai mult, în care a făcut cele mai multe progrese, a fost fix ăsta. Cu tot cu tele-școală, cu tot cu schimbat limba de predare, sistemul, cu tot cu stresul imens de a fi izolat.
M-am întrebat de ce s-a întâmplat asta? În primul rând, s-a redefinit “contractul” ei cu școala.
A aflat, pentru prima oară în viața ei, că profesorul e acolo pentru ea, la dispoziția ei, nu ea e acolo pentru profesor. A priceput că școala are obligații față de ea, proporționale cu obligațiile ei față de școală. A primit note cărora le-au fost atașate explicații concrete, pentru fiecare temă. Dacă nu înțelege de ce a fost depunctată, poartă o discuție cu profesorul ca să știe exact ce trebuie să corecteze. Toate materiile sunt importante, nu există materii de “bac și capacitate”. Ca să ia 10 la arte (ea vine dintr-un liceu de artă) trebuie să predea o lucrare excepțională, care respectă toate specificațiile temei date. Nu există goană după note mari. Notarea se face ca să înțelegi unde te plasezi și unde ai greșit, nimeni n-are habar ce note au ceilalți, iar părinții află la final de semestru ce note au copiii. Elevii înțeleg că sunt “văzuți” de profesori, m-a emoționat când am văzut comentariile de la mediile finale pentru fiica mea. Pe lângă remarcile legate de cunoștințele sau dificultățile ei la o anumită materie, cei mai mulți au inclus pentru ea mesaje de bun venit în școală, de încurajare, mici sfaturi legate de schimbarea pe care a trăit-o anul ăsta.
De fapt, mă uit acum pe textul de mai sus și mă gândesc că am scris o mulțime de banalități, despre o școală obișnuită, în timpuri neobișnuite. Și totuși, trecută fiind prin școala românească, totul pare nemaipomenit și exotic."