Să vezi potențialul acolo unde alții văd doar limitări

În douăzeci de ani de catedră, nu am mai întâlnit asemenea minți strălucite ascunse sub haine peticite și ghiozdane rupte. Ana și Mihai Dumitrescu aveau o singură mare problemă, s-au născut în casa greșită. Prima dată când i-am remarcat a fost la începutul anului școlar. Era ora de matematică la clasa a V-a. Am scris pe tablă o problemă pentru clasa a VII-a, spunându-le că e doar ca să le arăt ce vor învăța peste doi ani. Spre surprinderea mea, din spate s-a ridicat o mână sfioasă. Ana, o fetiță slăbuță, cu părul prins în două codițe inegale și cu un pulover prea mare pentru ea, a rezolvat problema perfect în mai puțin de două minute. 

"Doamna profesoară, cred că se poate și mai simplu", a spus fratele ei, Mihai, arătându-mi o rezolvare elegantă, de nivel de liceu. I-am rugat să rămână după ore. Tremurau amândoi, crezând probabil că au făcut ceva greșit. În cancelarie, le-am oferit câte un sandviș din pachetul meu de prânz, observând cum ochii lor se luminează la vederea mâncării. L-au împărțit în două, fiecare luând câte o jumătate cu gesturi care trădau o foame obișnuită cu rațiile.

"De unde știți matematică atât de avansată?" i-am întrebat.

Mai mult cu "miere"...

Descoperirea unui PROFESOR

"M-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm, și faptul că sunt aici este o performanță! Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă... Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic! Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: <<Tu eşti un geniu>>. Iar eu am început să fiu."

Horatiu Mălăele

Sursa

Vocatie

„Profesia de profesor (în fapt, o vocație), nu se suprapune unei simple meserii, e o chemare mult mai adâncă, mai amplă, cu determinări sau consecințe ce ating profunzimea țesutului social, umanitatea ca atare. Noi, ca profesori, suntem co-generatori, alături de părinți, stâlpi ai viitorului, suntem începutul pentru toți cei care vor lua calea diferitelor profesiuni. E un fel de profesiune a profesiunilor, de pregătire sau punere a temeliilor pentru edificii diversificate, uneori indeterminate. Lucrăm în prezent, dar pregătim viitori posibili. Întemeiem acele baze pentru ca tinerii să o ia în toate direcțiile, funcție de ce vor, ce pot, ce este necesar. Desigur, la un moment dat încercăm să îi punem pe o direcție precisă, una vocațională, focalizată, specializată, individualizată...”

Profesor univ. dr. Constantin Cucoș

O scoala... altfel

"Pe 1 martie, copiii mei au schimbat casa, orașul, țara. Pe 10 martie au ajuns pentru prima oară în noua lor școală: fiica mea în primul an de liceu, într-o secție de limba engleză. După o săptămână, Belgia a intrat în lockdown și școala s-a închis, ca peste tot, aproape de pe o zi pe alta. Am crezut, la început, că vom pune în cui educația pe anul ăsta, dar am fost foarte departe de adevăr.

Fiica mea a făcut cursuri online din prima zi de izolare, respectând exact același program de la școală, cu profesorii în video care predau, cu elevii în video sau audio care răspundeau. Unii profesori făceau tot posibilul să îi și distragă pe copii de la realitatea sumbră în care se treziseră fără nicio vină. Când o auzeam pe fiică-mea râzând în hohote, știam că are oră de matematică, oră la care, pe lângă teorema lui Pitagora, profesorul organiza niște jocuri, quizz-uri, în care se prefăcea veșnic că e cel mai fraier, doar ca să își distreze clasa. Într-o oră de engleză, copiii au ascultat vântul deștertului mexican (proful fugise de-acasă pentru o izolare exotică), la alta au făcut cunoștință cu niște iepurași simpatici. La istorie s-a vorbit despre pandemii și drepturile omului, la geografie despre dezastre naturale. Am primit de la școală nenumărate mailuri în care am fost sfătuiți cum să avem grijă de psihicul copiilor, de bună starea lor mentală. Profesorii au comunicat cu elevii tot timpul, m-a impresionat că, unii din ei, știind că fiica mea e nouă în școală, i-au scris constant, au încurajat-o să spună orice are pe suflet, au învățat-o să le pună întrebări și să ceară explicații - pentru orice și oricând, un exercițiu inexistent în școala românească. După 9 ani de școală românească, pot spune foarte apăsat că semestrul în care fiica mea a învățat cel mai mult, în care a făcut cele mai multe progrese, a fost fix ăsta. Cu tot cu tele-școală, cu tot cu schimbat limba de predare, sistemul, cu tot cu stresul imens de a fi izolat.

M-am întrebat de ce s-a întâmplat asta? În primul rând, s-a redefinit “contractul” ei cu școala.

A aflat, pentru prima oară în viața ei, că profesorul e acolo pentru ea, la dispoziția ei, nu ea e acolo pentru profesor. A priceput că școala are obligații față de ea, proporționale cu obligațiile ei față de școală. A primit note cărora le-au fost atașate explicații concrete, pentru fiecare temă. Dacă nu înțelege de ce a fost depunctată, poartă o discuție cu profesorul ca să știe exact ce trebuie să corecteze. Toate materiile sunt importante, nu există materii de “bac și capacitate”. Ca să ia 10 la arte (ea vine dintr-un liceu de artă) trebuie să predea o lucrare excepțională, care respectă toate specificațiile temei date. Nu există goană după note mari. Notarea se face ca să înțelegi unde te plasezi și unde ai greșit, nimeni n-are habar ce note au ceilalți, iar părinții află la final de semestru ce note au copiii. Elevii înțeleg că sunt “văzuți” de profesori, m-a emoționat când am văzut comentariile de la mediile finale pentru fiica mea. Pe lângă remarcile legate de cunoștințele sau dificultățile ei la o anumită materie, cei mai mulți au inclus pentru ea mesaje de bun venit în școală, de încurajare, mici sfaturi legate de schimbarea pe care a trăit-o anul ăsta.

De fapt, mă uit acum pe textul de mai sus și mă gândesc că am scris o mulțime de banalități, despre o școală obișnuită, în timpuri neobișnuite. Și totuși, trecută fiind prin școala românească, totul pare nemaipomenit și exotic."

Sursa

Lumanarea

"Tamplarul"

Perle

Uneori si profesorii gresesc... 

 

1. La împărțirea manualelor: "Limbile vi le dau profesorii respectivi..."
2. "V-am jignit eu vreodată, tâmpiților?"
3. "Pune mâna și gândește-te!"
4. "Vreau să-l termin pe Ștefan cel Mare ora asta."
5. "Treci la tablă și predă tu lecția, dacă ești prost!"
6. "Eu știu că ești prost, dar nici chiar așa să te iei după mine..."
7. "Un atom se excită când acceptă electroni și se dezexcită invers..."
8. "În timpul iernii, la plante le cad organele..."
9. "Dacă vrei s-o faci pe maimuța, treci aici în locul meu..."
10. Profesorul de sport ajută o elevă să sară peste capră: 
"Nu-ți fie teamă. Tu doar desfă picioarele, că de restul mă ocup eu!"

Educatie si adaptare

"Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai fi când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm şi să se adapteze.”

M. Montessori

De la lectie la examen

Profesorilor mei cu respect!

Am participat de curand la cursul festiv de absolvire al fiicei mele, in Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universitatii A. I. Cuza din Iasi.

Cu siguranta, studenti sau parinti, vom pastra vie amintirea acelor clipe.
Ca parinte, am fost profund impresionat de "prestatia" domnului profesor universitar doctor Laurentiu Soitu.
Regret ca atunci, mut de emotie, n-am putut decat sa ridic mana la inima.
Acum, pot sa spun, tot cu mana pe inima: RESPECT!

Va doresc sanatate! De-ar fi posibil v-as darui timp.
Si... o dedicatie, domnule profesor:

Experienta

"Experienta este cel mai dur profesor, pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia."

Vernon Law

Academia lui Khan (Khan Academy)

Ajutaţi-ne sa schimbam educaţia!

Priveste. Exerseaza. Contribuie.
Afla aproape orice gratuit.

A inceput ca un site cu cateva filme despre algebra.
Acum are 58.695.332 lecţii. Peste 2100 de clipuri video şi evaluări care acoperă totul, de la aritmetica la fizica, finanţe şi istorie.

Un sait pentru elevi, studenti, profesori, traducatori.

"Mica noastra echipa are misiunea de a oferi educatie de clasa mondiala pentru oricine, oriunde."

Salman Khan intr-un film de prezentare alaturi de Bill Gates:

Link acces

Profesorul

Sursa grafica

”Am ajuns la o concluzie care ma sperie. Sunt un element hotarâtor în clasa. Felul în care ma port creeaza climatul clasei. Dispozitia mea zilnica influenteaza întreaga atmosfera. Ca profesor, posed o putere uriasa de a face elevilor mei viata frumoasa sau insuportabila. Pot fi un instrument de tortura sau o sursa de inspiratie. Pot sa-i umilesc sau pot sa le fac pe plac; pot sa-i ranesc sau pot sa-i vindec. În toate situatiile am responsabilitatea de a decide daca un incident va fi aplanat sau amplificat, daca un copil va fi umanizat sau dezumanizat”.    (HAIM GINOT)

Cinematograful de duminica

Astazi va prezint filmul indian: Stelute pe Pamant (Taare Zameen Par). Un altfel de film indian.
Povestea unui baietel de 9 ani care "discuta cu fluturii si se intalneste cu copacii". Problema lui: dislexie .
Un film despre arta de a fi educator . Un film care ar trebui "predat" parintilor si cadrelor didactice.
Rabdarea de a-l urmari pana la capat va fi rasplatita. Si, ca orice film indian, este lacrimogen . Lasati-va ochii sa planga !

Alte doua citate desprinse de pe coloana sonora si care merita a fi retinute:
"Zilele copilariei traieste-le chiar pe credit, daca esti falit"
"Lumea este asa cum vrei sa o vezi"

Sait oficial
Vizionati pe You Tube: Partea 1/17 (celelalte parti le veti gasi cu usurinta)


DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt].(sursa)