marți, 12 decembrie 2023
vineri, 8 septembrie 2023
Omagiu
Toţi lucrăm o viaţă la catedră
Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,
Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,
Fără să ne-ntrebe : „Nu mai staţi?”
Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Şi târziu, în noapte, corectam…
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălţa la zei!
Ne-am iubit cu toţii meseria.
Chiar am fost împătimiţii ei!
Am iubit elevii, şcoala, cartea,
Am sădit şi trainic şi frumos.
Toţi ştiam că Viaţa-i o minune
Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă ? Doar lumină
Şi copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristeţe :
„Nu ştiţi unde este Doamna mea?”
duminică, 21 mai 2023
Ieşit din rând
Grea de cap, aşa-i spunea diriga. Mama ei venea supărată de la şedință şi-i trăgea palme fără să-i vadā lacrimile. Acum chiulea iar, nu mai suporta ora de sport. Proful o scotea mereu din încolonare şi o punea să alerge singură, îi zicea c-o antrenează pentru olimpiada graşilor, iar copiii râdeau şi-i puneau piedică. Nu avea cui să spună ce-o doare, nu avea prieteni. Nu-i mai păsa de nimic. Dintre toți care aşteptau în stație, doar ea a făcut un pas mare dincolo de linie când metroul se apropia.
Etichete:
bullying,
copii,
diriga,
durere,
Fictiuni Reale,
hartuire,
Iesit din rand,
lacrimi,
mama,
olimpiada grasilor,
palme,
piedica,
prieteni,
profa,
ras,
romania,
scoala,
sedinta cu parintii,
tragedie
miercuri, 1 februarie 2023
Geniu sau prost?
„Fiecare este un geniu. Dar daca vei judeca un pește după abilitatea lui de a se cățăra într-un copac, acesta va trai intreaga viață crezând că este prost.”
Einstein
Descoperirea unui PROFESOR
"M-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm, și faptul că sunt aici este o performanță! Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă... Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic! Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: <<Tu eşti un geniu>>. Iar eu am început să fiu."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)